8 iulie 2014

echilibru



dacă aş fi rămas încătuşată
ştiu sigur că mi-aş fi istovit ochii
până mi-ar fi crescut unghii din ei
să pot zgâria orice privire
ce s-ar fi încumetat să se oprească
pe aleea mea desfrunzită

dacă las un semn pe cătuşe
apoi le arunc în mare
ea mă înghite cu totul
şi sfârşesc în gura unei balene
învăţând să-i număr coastele

dacă voi chema toate narcisele
voi face o cunună pasului descătuşat
să te privesc prin ea cum stai
în umbra viorilor
şlefuind cuburi de gheaţă
cu degete fierbinţi
sculptor fără daltă
ascuns între fiare contorsionate

dar ce cale nu este astăzi ascunsă privirilor?
ochi şi urechi au până şi picăturile de apă


de acum nu te voi mai căuta
să nu-ţi mai tulbur orizontul
spre care priveam cu nesaţ toate acuarelele
ascultam abandonată toate notele
şi citeam frunză tremurând toate slovele

de acum îmi voi relua vechiul obicei
mă voi risipi croşetându-mi batiste
din dantelă înmuiată în parfum de liliac
şi-mi voi face o colecţie impesionantă
de ghiocei

tu ştii că prefer gri-ul
nu, nu cenuşiu, gri, gri de la argintiu
nu, nu e banal
e doar echilibrul
dintre alb şi negru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu