8 iulie 2014

Desene animate



Stăm faţă în faţă
când încep visele cu ochii deschişi
parasimpaticul acţionează în favoarea noastră
începe dansul lupilor
pe scaunele prea înalte
ne bălăbănim picioarele în jocuri fertile de copii inimoşi
sandalele vechi
se lovesc leneş de lemnul prea lustruit
codiţele mele îşi prelungesc traiectoria
timide printre dinţi

Am rupt un pai de la mătură să-mi sprijin pleoapele prea grele de muguri
să-ţi pot vedea mai bine ochii cât cepele holbaţi la mine
îmi pui discret câte o piesă
din puzzle-ul pe care nu l-ai văzut
dar îl ştii mai bine decât mine
 rămân cu chipul lui Heidi tipărit între două alipiri

Apoi  o ştergi ştrengăreşte
lăsându-mă să-mi fac somnul de frumuseţe
Heidi  stă pe o pernă diafană
Peter a fost acolo să-i dea piesele preferate



La ora de vise cu ochii închişi
Peter colindă cu traista pe umăr culegînd mereu basme pentru a le dărui
îi place să găsească zâmbet cald
la capătul fiecărei petale

Întindem câte un deget unul spre celălalt
 ne desenam conturul inimilor
 le umplem cu roşu
când sandalele au rămas mici
trasăm săgeata.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu