7 iulie 2014

De ce nu?



De ce „nu am fost făcuţi
unul pentru celălalt"?

Mi-a rămas întrebarea
agăţată în tufele
din grădina blocului
de beton
caut răspunsul
dar vreau să-l aud de la tine
tu ştii să o spui altfel
cuvintele tale se aşează uşor
ca fulgi de zăpadă pe cor
de iarbă
ca raza de soare pe pleoapă
în dimineaţă de apă
vorbele tale par a fi
lumina ochilor pruncului
abia născut
mângâind chipul mamei,
vocea ta... ar fi topit gheţarul
iar Titanicul ar fi fost falnic şi astăzi
strălucirea ochilor tăi a rămas prinsă
pe retina mea
văd prin ea prospeţime
şi
cele două tricouri galbene
mere crude sub al ei
dune frumos croite sub al lui
mai văd zâmbet
priviri chemătoare
primul zâmbet indecis
imagine sălăşuind în inimi
înflorite întâia... şi ultima oară.

Atunci de ce „n-am fost făcuţi
unul pentru celălalt"?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu