5 iulie 2014

Balet pe valuri



De câte ori se-nchide noiembrie tresar
Pe ultima redută, în bătălii de vânt,
Semeţe crizanteme cad frânte la pământ
Şi marea naşte vulturi în coamă de-armăsar.

Nu mă lăsa! Mai prinde în ochiul din cuvânt
O lacrimă de lună cu stele din brumar
Şi-amanetează timp în colţ la cârciumar
Să ne iubim o toamnă-n tăcere de mormânt.

Îmi e de-ajuns privirea, cu ea mă pui pe jar,
Mă-nlănţui fără lanţuri, cu trupul m-ai înfrânt,
Mă risipesc noiane de frunze şi dispar
Într-un balet pe valuri, cu scoicile să-ţi cânt.

Cu braţe-nflăcărate mă recompui şi iar
Mă scoţi dintr-un infern,când o maree-ţi sunt...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu