7 iulie 2014

Amiază



Este amiază... plouă
E vara-ntoarsă parcă-i toamnă
Se-ascunde-n nouri soarele
Se-aud cocoşi cum cântă
Se-aud câinii cum latră
E-amiaza-ntoarsă
Parcă-i un zor-de-zi-de-rouă.

Bătrânul nuc îşi flutură de verde
La geamul meu înmiresmate flori
Iar ploaia lunecă pe frunze
Când vântul bate-ncetişor...

Mai latră câini şi cocoşii cântă
Păsări mici le ţin isonul
În casă cântă megafonul
Icoana stă şi-ascultă
Şi eu privesc şi tac... şi-ascult
Ştiind că-n vremuri de demult
Mai împărţeam cu buna mea tabloul

În pârg e nucul şi-n a lui tulpină
Stă încrustat un chip ce mi se-arată
Când plouă chipul plânge
Când soare-i îmi surâde...
Şi cucul cântă e linişte şi plouă
E verde şi adie
Un aer proaspăt mă îmbie
Acorduri line... megafonul

Împinge vântu-ncetişor miresme
De flori ce-au strâns în ele sori
Şi ploi şi vânt şi iar miresme
Şi megafonul cântă... cântă... cântă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu