5 iulie 2014

Albe răscoliri



Mă răscoleşti iubite şi uit pe unde sunt,
Pierdută-n ochii tăi mai rătăcesc un timp
Pe drumul înspre tine, tot în pas mărunt,
Dar ploaia ta de stele nu vreau să o mai schimb.

Mă tângui uneori şi mă opresc din mers,
Contemplu amintiri, sub gene mai strivesc
Nescrisele poeme din albul univers
În care mai rămânem cu nimb copilăresc.

Eu nu te pierd în marea de triste amăgiri,
Te ţin pe veci în suflet, s-alergi la mine-n vis,
Cum timpul peste vinuri semnează poleiri -
Iubirea colorează cel mai adânc abis...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu