4 iulie 2014

Absurd



Pe lângă veşnicia-nmugurită
ne trecem două frunze pe un ram
şi nu vedem că-n umbră,-mpodobită,
e cartea-n care-ai fost... şi eu eram.

Să numărăm cocorii adunaţi!
În inventare lungi pierduţi să fim
şi-atunci când se vor şterge, demodaţi,
să ne găsim absurd şi anonim.

De câte ori o iarnă va pătrunde,
în casa ta, să-ţi aminteşti că eu
te voi primi în vara mea, oriunde,
căci locuieşti, oricum, în gândul meu.


Lucrare de Nynna Vizireanu

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu