29 iunie 2014

Zambilă pentru ghiocel



Când pleacă iarna-n hibernare
Ne lasă-n dar un mic sărut:
Un „do”de jos, pentru-nceput
Fără parfum, fără culoare.

În lunga zi de aşteptare
Singurătatea l-a durut,
Plecându-şi ochii în pământ
A adormit visând o floare.

Tristeţea lui mâhni Crăiasa
Ce-aduce vară-ntâia dată
Zămislind parfum de fată
Să-i dea culoarea şi mireasa.

Când zorile puneau în el
Tandreţea razelor de soare
Găsi un zâmbet şi-o mirare:
Zambilă, pentru ghiocel.

Şi-n fiecare dimineaţă
Grădinile valsează cum
Aburcă norii de parfum
Risipind culori de gheaţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu