29 iunie 2014

Un răsărit şi un pian



Un roş amurg şi un pian
stau pe iarba adorată,
ca timpul dus fără durată
pe chipul tău olimpian.

Priveam pe-ascuns cu ochi candid,
mă fulgera un gând hapsân,
era aşa un ceas păgân
ne invita cu glas timid.

Se adunau în cor zefiri,
balans de roze argintate,
un vals pe note fermecate
de inocenţi şi fragezi crini.

De catifea albastră, fină
îţi strecuram câte-un fior
să recunoşti în dulce-amor
descătuşare de felină.

Un răsărit şi un pian
stau pe iarba-nrourată,
cu timpul dus, ca niciodată,
pe visul meu aerian.

Acum priveşti cu ochi de lord
în trupul meu ca-ntr-un seif,
şi eu te văd pe un recif
adânc expus, mai către nord.

Pe norul alb acum plutim
şi-n muguri cruzi am picurat
sărut de-amor nevinovat,
spirale-n cer să ne rotim...


Lucrare de Nynna Vizireanu