29 iunie 2014

Trandafirul violet



Cuvintele sunt de nisip în foi,
Rostirea lor nu îşi mai are rost.
Castele de silabe-ar fi un soi
De zgură pe sub iarna-n care-am fost.

S-au diluat petale în zăpezi
De-atâtea ori am numărat în van,
Tramvaiele oranj nu le mai vezi
Şi soarele-i mai mic cu înc-un an.

În verde crud încă se izbăveşte
O salcie cu mii de muguri noi,
Adie vântul cand ne strânge-n cleşte
Un pas de rac alunecând pe sloi.

Doar cerul ne surâde, uneori,
Şi-am învăţat să nu mai cer un „do”.
Mi-acopăr trup cu înc-un veac de nori
Şi curg un râu de lacrimi indigo.

Cuvintele mă dor şi niciun zeu
Nu schimbă sens pe drumul meu ascet,
Din brazii albi se naşte-un curcubeu
În dar cu trandafirul violet.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu