29 iunie 2014

Şi râd... şi plâng... şi tac...



 Sunt gata iar, iubite, de-o nouă primăvară
 Trimite-mi gândul tandru din ochiul inocent,
 Eu ţi-l trimit pe Eros, tu eşti mereu absent
 Şi trenu-şi pierde ritmul oprind din gară-n gară.
 
 Ne spulberă alaiul de flori şi pe vioară
 A mai rămas o strună, te cheamă indecent.
 Mă-nec mereu la maluri în spaţiul virulent
Când se înfige gândul în tine ca o fiară.
 
 Primeşte-mă cu norul în care se va ţine
 Legănarea mută şi-ntr-un foaier opac
 O grădină albă de ghiocei ne vine
 Cu descreţirea mov în ploi de liliac.
 Aş vrea să pot să-ţi spun: „mi-e-aşa de dor de tine!”
Dar te iubesc în taină, şi râd... şi plâng... şi tac...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu