29 iunie 2014

Risipiri



Am risipit un nor într-o ninsoare
 desăvârşită-n câmp de dor uscat,
 când m-am închis în cerc şi visătoare
 în palma ta un fulg am mai lăsat
 
 Ai risipit un zbor în fum subţire
 cu un cuvânt uitat în vârf de ceas
 mă viscoleau pe rând şi nopţi şi zile
 dar am uitat să-ţi spun că mi-ai rămas
 
 Ne-am risipit distins pe-o altă coamă
 de orizont ilar în cochilii
 perfecţii imperfecţi din vechea gamă
 noi cei mai trişti bogaţi în bucurii
 
 Dar mai avem şi-acum în ochi misterul
 şi-un râu de patimi
într-o neclintire
 ce-şi râde-n răsărituri când hangerul
 se-nfige-n pulpa noastră la sosire
 
 Mai ştiu că-n mâna ta sunt bob de rouă
 copacul trist se leagă de-un pustiu
 îmbobociri topesc zăpada nouă
 iar cerul meu e-un simplu post-restant...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu