29 iunie 2014

Igor



A fost o dragoste... că niciodată
Nu voi mai şti iubi pe-altcineva,
Nu vor mai fi minuni, ca prima dată,
Nu-ţi voi mai fi un ochi să-l poţi mira.

Nu ştiu să fie-un alt april mai trist
Ca cel în care toţi magnolii tac,
Un “la adio” scurt, un pianist
Şi un balet confuz în care zac

Actorii unui timp ce-a refuzat
Să ningă florile cireşilor
Pe solul unui vis. E demodat
Să mai grăim iubind. Acum e dor!

Verzui pălim şi trişti ne-am ancorat
Omătul în priviri şi din brumar
Schiţăm un zâmbet vag şi resemnat
În cartea fără nimb, fără sumar.

Dar ochii tăi îşi au sălaş în veri
Promise şi uitând că balerini
Mai prind balans în azi cu tot ce ieri
Valsau la braţ de gând pe-un pod, senini.

Atâtea viscoliri în vara plină
De-amurguri şi de nori în partituri,
Cu aşteptări de ploi care-or să vină,
Cu simfonii de maci în uverturi...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu