29 iunie 2014

Gară pentru doi...



Tăcerea-ţi spune despre mine:
Singurătatea-n care am sălaş
E-o gară cu un tren ce nu mai vine
Sau a trecut. Mă-ntreb spre ce oraş?

Tăcerea mea-ţi vorbeşte despre ploi
Captive, sugrumate-n clar de lună
Ce strâng în norul alb ape şuvoi
Şi-ar glăsui în vânt, dar ce să spună?

Tăcerea mea aburcă din abis
Şi vreau să cred că vine iar o zi
Când ploile se-nchid în cerc promis
Şi norul într-un val se va-mpleti.

Tăcerea ta-mi vorbeşte rar şi stins
Despre vlăstarul ce-a crescut în noi,
De rădăcini în care noi ne-am prins,
De aşteptări... şi-o gară pentru doi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu