22 iunie 2014

Din urmă şi dintâi



Am să m-aşez, iubite, în faţa casei tale
Să mă-ntrupez în stană, de piatră, până vii,
Sub felinarul rece când băncile sunt goale
Şi-s mii de frunze moarte pe-aleile pustii.

Voi aştepta sfioasă, de glasul tău, chemare
În seri, de iarnă pline, să-mi spui dacă mai vrei
Să dai femeii viaţă cu-o simplă alinare,
Să-ţi nască-n Pelopones popoare de ahei.

Îţi voi răpi dureri, să-mi fii copac de lângă,
Din ramurile tale cu vântul să mângâi
Şi ploaia florii, caldă, în piatra mea să plângă,
Să ştii că-mi eşti din urmă aşa cum eşti dintâi. 





Fântâni de gând prin uni... vers
Antologia Esenţelor - 2012


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu