22 iunie 2014

Adonis şi Zoroastru


Bunico, spre casa ta lin mă poartă uliţa,
N-are fir de colb acum, e-un rece bitum tras,
Pe lângă uluci azi nu mai creşte romaniţa
Şi în potecă, rar, mai trece câte un pas.

Caisul de la poartă zadarnic înfloreşte,
În curte, morus nigra a-mbătrânit şi el,
Molatică mireasmă în beznă m-adânceşte,
Căci din zambile-albastre nu-i nici un fir rebel;

Chiar şi viţa stacojie smerită a rămas,
Aracii se înalţă spre cer ca aşchii seci,
Trifoiul pentru sfini nu mai ţine azi taifas,
Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci.

Regina nopţii, draga, era semnalul nostru
Să mergem la culcare, întâi să ne-nchinăm;
Dar, vai, nu-i nici icoana, un fum e Zoroastru,
În nebuloasa rece cu greu ne-ncumetăm...

Adonis părăsit-a, se pare, bătătura,
Căsuţa-n care atunci bunii creşteau nepoţi
Şi totul se înnoia la cuminecătura
Ce ne scotea din starea de blânzi, umili iloţi...


Căutări prin vara arsă de cuvinte
Antologia Esenţelor - 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu