31 august 2012

Cu toate verile din piept - fierbinţi

Un ultim călător prin seri albastre,
Cu semafoare verzi din timp în timp,
Între oranj - tramvaiele sihastre
Îşi caută al cincilea-anotimp.

Când felinare ard sub lună plină,
Pe stradă însoţind castani şi tei,
Zăresc petalele cu "o să vină"
Şi buzele şoptesc: "sunt pe alei".

Foşnesc de-aiurea adieri prin frunze,
Arama le-a cuprins şi trec de veri,
Se-nghesuie la piepturi de peluze -
Ploaia le-arunc
ă-n drum spre nicăieri.

Aş vrea să contopim pierduta noapte,
Rătăcitori ca doi delfini cuminţi,
Cu cerul de pe stânci umblând pe poante,
Cu toate verile din piept - fierbinţi...

30 august 2012

Chemări uitate

Pământul mistuit de veri toride
Îşi cheamă ploile a toamnă-n curând,
Aşază în cosiţe brume pe-un gând,
Coboară frunze noi şi mor pieride.

Cerbii ascunşi în umbre de oceane
Îşi cheamă ciute la căderea lunii,
Din lunecări de râuri precum hunii
Aburcă lin spre ceruri în baloane.

Se mai aud chemări înfiorate
Când nuferii se-nchid. Eu îi ascult.
Când lebede şi lacuri sunt departe
Se răsuceşte râul spre mare-n tumult.
Când mărul de parfumuri se desparte
Tu nu mă chemi şi m-ai uitat demult.

27 august 2012

Te-am întrupat

Te-am întrupat în zarea mea albastră
Să-mi luminezi în zorii zilei chipul,
Să încălzeşti în marea mea nisipul,
Oriunde-aş fi să nu mă simt sihastră.

Te-am întrupat în cetina tot verde,
Unde uitări au fost cândva uitate,
Unde sperări mai pot a fi sperate
Şi iernile-n pustiuri s-ar mai pierde,

Te-am întrupat de aur o gutuie
Să te privesc în mistuirea iernii
Şi-aroma ei să-mi dea, atunci când nu e,
Parfumul tău în coaja-mi rece-a cărnii.
Te-aş întrupa să-mi fii de-argint statuie
Să-ţi dau viaţă-n orice fapt al serii.

Rondel cu plastilină

Ai modelat din plastilină
Femeia-vis, ca pe-o liană,
I-ai pus în mână o diană
Şi în cealaltă-o mandolină.

I-ai dat scânteie de felină
Şi împletiri ca de codană,
Ai modelat din plastilină
Femeia-vis, ca pe-o liană.

Retina ei, foaie velină,
Ai scris-o cu o dulce pană,
Din filigran ai scos savană
Cu deluşoare şi colină
Ai modelat din plastilină...

25 august 2012

Iubirea făr’ de-arginţi


Linii infinite se întindeau pustii:
Câmpiile aride, prea ‘nalturi azurii,
Deşerturi toride mai şerpuiau verzui,
Tronau încolăcite în jurul trupului.

Marea vâlvătaie chiar mistuia un cer,
Cu mersul pe şenile, şi suflet de arcer
Doar visări senine printre delfini cuminţi
Aduceau o ploaie ‘n iubirea făr’ de-arginţi.

Când azurul tandru coboară-n sahare,
Se îmblânzesc leoaice, aşezând culoare
Nisipu’-l preface în păduri virgine
Flori dulci de palisandru în cozi cabaline.

Din cuvinte simple mările dezbracă
De hainele triste şi le face arcă,
Adunând ariste, risipind cu maci
Câmpurile umple cu vii păduri de fagi.

Cu mirări spre tine mă-ntreb dacă va fi
Un ceas în infinituri din câte pot iubi,
Să cobor din visuri verile fierbinţi,
Zăpezi topind în mine iubirea făr’ de-arginţi!

24 august 2012

:) let it be!


Cântând despletiri

Hai, opreşte timpul, ora să mai tacă
S-auzim doar şipot în piepturi de cai,
Să-ţi aud chemarea. Glasul tău e, parcă!
Şi plesnesc bobocii, e ca-n luna mai.

Întâmplă-se viaţă, în cercuri de ape,
Grădini dezvelite şi frunze-n plutiri!
Ai vrea să ne fim tu pian şi eu clape,
Iar vântul şi marea cântând despletiri?

Hai, opreşte ceasul, timpul în orbire
Să citească-n stele şi  în Ursa Mare -
Unire de ceruri, ca într-o nuntire
Pe Calea Lactee - noapte cu soare.

22 august 2012

Uitând


Ţi-ai uitat la mine mure:
Ochii tăi două sclipiri,
Mi-am uitat mâna-n pădure:
Părul tău cu azuriri.

Ţi-ai uitat la mine fragii:
Buze încă neculese,
Mi-am uitat privirea-n fagii
Gândurilor ne-nţelese.

Ţi-ai uitat la mine teii
Cu-a lor frunză-nmiresmată,
Mi-am uitat haina femeii
Pe o lună neumblată.

Ţi-ai uitat la mine spice
Coapte-n vatra inimii,
Am uitat ce ne mai zice
Toamna când vin strugurii.

Îţi mai aminteşti ceva,
Îţi mai aminteşti de noi?
Când treceam prin iarna grea,
Drămuind stropii din ploi?

Vino-n crâng să mai tocmim
Ce la mine ai uitat
Şi uitând să ne iubim,
Să-ţi iau chinul ce ţi-am dat.

Şi-n rocada noastră mică
Prinsă-n valuri fără noi
Să găsim o un timp, adică
O secundă pentru doi.

18 august 2012

Sentimentele sunt noi

Mă-ncălzeau sub pleoape raze
De sub ceţuri, printre nori,
Erau singurele oaze
Stânca şi-un copac cu flori.

Sub  o salcie pletoasă,
Într-un parc plin de antren,
E o lebădă spumoasă
Ce pluteşte pe-un catren.

Ea stă singură şi-aşteaptă
Pe o bancă-ndrăgostiţi,
Să audă-n taină-o şoaptă
Aşa, ca-ntre vechi iubiţi.

Se zăresc în depărtare
Două siluete moi,
Sub castanii duşi de floare
Sentimentele sunt noi.

Merg agale şi sunt prinse
În balans de sărutări,
Felinare sunt aprinse,
Luna vrea îmbrăţişări.

floare de mai


15 august 2012

sad violin


Rondel cu vopseluri

Ne dizolvăm ca apa, în vopseluri:
Când eu sunt galbenă, tu eşti senin,
Când tu eşti verde, eu sunt tot carmin,
Ne mai zărim prin fante şi creneluri.

Apoi ne punem tocului cerneluri,
Ne cufundăm în lacul opalin,
Ne dizolvăm ca apa, în vopseluri:
Când eu sunt galbenă tu eşti senin.

Atingere în vârfuri de peneluri
Când modelăm spirale-n caolin
Şi, iar, pierduţi în solul alcalin,
Ne regăsim pe scoarţe, în caneluri.

Ne dizolvăm ca apa, în vopseluri!

14 august 2012

Nisip

Firul ierbii tace, nu te-a mai văzut,
Am numărat şi fulgii-ntr-o ninsoare,
Au fost magnolii şi cireşii-n floare,
Trei Odisei şi înc-un an să fi trecut.

Din rafturi pline muguri lăcrimează,
Copacul tău şi-a-ntins mister sub boltă,
Oceanele de maci inundă-o holdă
Şi pinul alb amoru-şi confesează.

Tăcut eşti ca o părăsită gară
În care trenul roşu stă în haltă,
Clipeşte galeş ori abia tresaltă
Şi a rămas nisipul dintr-o vară.

Rondel cu molii

Mă însoţesc adeseori cu molii!
În drumul nostru plin de levănţică
Am între ele una cuminţică,
Straşnic înfiptă-n cânepa din ţolii.

Se-ascunde-n garderobă, printre folii,
Ori zburdă între cărţi şi când mi-e frică
Mă însoţesc adeseori cu molii
În drumul nostru plin de levănţică.

Zeificând mai vechi melancolii
Cobor cortina calm, abulică,
Dezbrac uzata haină stoică
Şi mă îndrept spre noi filosofii.

Mă însoţesc adeseori cu molii! 




dupa o idee de Octavian Paler - Calomnii  mitologice

13 august 2012

Atemporal

Un înţeles atemporal aduce moarte.
Secundele-necate-n mări îmi plâng,
Tăcerile de plumb - coperţi pentru o carte
Şi-o vară în reluări ca anticarul strâng.

Îmi cântă clopoţei apoi m-atacă molii,
Nu mai sunt eu însămi, nu mai stiu...
Acopăr fluturi mov în mii de folii
Şi tot aşa mă simt: că am să-ţi fiu.

Pe rând se derulează imagini de mister:
Dansând cu tine valsuri în iarba de splendori,
Îţi trec mâna prin păr, ne-acoperim c-un cer,
Apoi scriem istorii din zori până în zori.

Credeam că ştiu ce-i chinul şi durerea,
Pedepse pietruite credeam c-am ispăşit,
Dar visul şi speranţa, încă, au puterea
Ca marile iubiri: nu vor să ia sfârşit.

11 august 2012

cât de adagio?

ştiu doar că un adagio poate extrage piatra din statui
cum ai extrage radicalul din pătrat
astăzi Lara mi-a împrumutat un pas de deux
tabloul prin care am trecut ca o nălucă printr-o hologramă
a trezit femeia din mine obligată să doarmă în veci
o ploaie torenţială de vară
lacul răscolit de vânt
salciile întinzându-şi braţele spre nicăieri
podul gol
şahiştii plecaţi demult
mi-ai fi văzut ploaia din păr
sânii ieşind din tricoul alb imprimat cu o căpşună ostentativă

am obosit, iubitule, să te strig
să-ţi caut paşii
chiar dacă te simt mereu sub tricoul ud

azi mi-am dat seama că te-am chemat în toate zilele săptămânii
dar nu m-am gândit până acum că totul începe luni
galezii spun că lunea e ziua cheie a săptămânii
Dumnezeu a creat pământul setos al câmpurilor mele
şi pe tine te-a făcut lumina ce mi-a separat himerele dintre cer şi pământ

femeile încep luni ţesutul cămăşilor pentru iubiţii plecaţi
ce se naşte luni va fi norocos şi sănătos

cred că suntem la un pas de blestemul smochinului

nopţile parcului ajută mult

aşa că
luni la prânz
îmi iau actorul preferat de braţ
şi te aştept în templul meu
nu mai am fire pentru cămăşi



10 august 2012

ocarina

Quasimodo

îmi cârpesc obrazul
nu mai ştiu cum se aplică pentru că nu am avut ceva vreme
am un set
tot schimb la fiecare ocazie
am stârpituri găsite în lada cu vechituri din pod
am unele mascate gata de bal
pentru bucătărie-spălătorie-călcătorie îl păstrez pe cel din dotare
e prea obositor să mă transform

încă îmi dau cu stângul în dreptul
oricum nu fac diferenţa între ele
îmi lipseşte orientarea în spaţiu

îmi instruiesc actorii dimineaţa
sunt răzvrătiţi
plătiţi prost joacă doar piesele de duzină
răsfăţatul meu e acela care te iubeşte pe tine
un Quasimodo
prea boem uită să plece

la polul opus
Isolda
am izolat-o
nu-i mai dau roluri şi totuşi îl joacă pe al său perfect
de acolo din prăpastia ei
mai am câţiva actori abandonaţi în ciulinii bărăganului
scripcarii greieri abandonaţi prin grădină între firele de regina nopţii

actorii pentru sex au fost concediaţi
începusem să urăsc zeflemelele
pentru dragoste încă umblă năuci prin Notre Dame

piese jucate la infinit
actorii mei nu ajung în final
shogunii îi înlătură ca pe daymio
decapitându-i

aşa am pierdut
pe lîngă noţiunea timpului
raţiunea de a fi

mult prea ocupaţi actorii mei nu şi-au căutat
de fapt nici nu s-au gândit că ar avea nevoie
de piepturi pentru râurile amare de sub pleoape
le sunt de ajuns propriile albii
pentru batiste nu e nevoie de instrucţiuni de folosire

9 august 2012

floarea de piatră




uneori îmi pare că scrisul înlocuieşte ceva
nedefinit
în adâncul apelor mele
păienjenişul ascunde pasiuni fierbinţi
acoperite straşnic
mă tem să le despletesc

nu vrei să crezi că eşti morfeul meu

noaptea s-a prelins amorfă printre gene
în întunericul oraşului
mi s-a făcut dor de banca tăcerilor mele
scrijelite
iarna când nămeţii se înălţau până în cer
şi credeam că pot să ajung la tine

port în poşetă o tabletă de ciocolată
ştiu că ai nevoie de "sentimente dulci"
am pus şi o cafea mare
ţigările... aruncă-le
să nu-ţi pierzi romantismul


nu înţeleg de ce intersectate... totuşi rămân paralele

printre zale
mătase de portulaca
în lumina nopţii ce vine

8 august 2012

O zi noi doi

Din rătăciri am adunat
Crâmpei de zori. Un râu mi-ai fost!
O zi noi doi ne-am sărutat
Şi zborul iar avea un rost.

În adieri miresme dulci
Ne îmbiau ameţitor
Şi mâna mea, vedeam atunci,
În mâna ta plutind uşor.

O zi noi doi cu fluturaşi,
Prin iarba mov - aripe verzi,
Iviţi plăpând peste imaş
Cu inorogi să nu ne pierzi.

Primule mici, brânduşe vii
O zi noi doi am ajurat,
Sub cer senin am vrut să ştii
Că te iubesc şi-am tremurat!

O zi noi doi - un râu ai fost,
Te-a mângâiat un alizeu
Şi zborul iar avea un rost
Când s-a ivit un curcubeu...

5 august 2012

in God we trust

even if he isn't home

sa merg la preot spui
imi da canon sa spun rugaciuni in sir
le spun oricum
nu se materializeaza
se intareste doar credinta
fapt care ma tine legata de acelasi vis

un dascal imi va arata regula de trei simpla
dar nu va stii sa-mi arate de ce e simpla daca e din trei

un parinte va stii sa-mi aminteasca ce a facut el
dar nu are aplecare asupra sufletului
pentru ca sufletul sau este plin de sange

de cate ori intreb regizorul principal
nu stiu
nu imi da solutii
imi da doar putere
cred ca e surd, nu-mi aude strigatele
si orb, nu-mi vede crisparea
ori nu e acasa
ca nu-mi simte puzzle-lul ravasit

3 august 2012

Ai vrea?

Aş vrea să-ţi fiu, într-o cafea,
De lapte - strop şi miere - pic,
Pe buza ta de catifea
Să mă topesc în gen epic.

Aş vrea să fiu caisei miez,
De sâmbur crud, să muşti uşor,
Din zori de zi până-n amiez
Colo în deal, în crânguşor.

Aş vrea să fiu pădurea ta
Să mă colinzi cu pas de ploi
Şi să-mi culegi nu-mă-uita
De-mi înfloresc pe sânii goi.

Aş vrea să fiu în munte râu
Să te cuprind în apa mea,
Cascadelor să nu pui frâu
Şi poţi gusta din imamea.

Ai vrea să-mi fii în păr un crin?
Mireasma ta, în serial,
Călătorind, să treacă prin
Amorul meu imperial...

2 august 2012

Nu m-am gândit


Şi ţi-am promis, iubite, câte-n lună
N-am gândit că-i goală şi e rece
Cu praful ei se vântură nebună,
Când iubim prea mult ea vrea să plece.

Şi ţi-am promis atâtea câte-n stele
Că nici trei care mari dac-ai avea
Nu ţi-ar ajunge-un boţ de acuarele,
Doar cu albastru nu poţi colora.

Şi ţi-am promis o mare cât Sahara
Cu sarea ei sub pleoape de cireşi,
Cu scoicile ce ar struni chitara
Delfinilor din coasta ta aleşi.

Şi ţi-am promis tot cerul infinit
Cu zborul pân'la el şi înapoi,
Că osteni-vei nici nu m-am gândit
Să îţi arăt doar drumul pân'la noi.

Şi ţi-am promis atâţia zori de zi
Nu m-am gândit la gardurile nopţii,
Credeam că-i simplu şi aş putea sări
Prea ruginite-s lanţurile porţii.

Şi ţi-am promis plutire de-albatros
Deasupra mării tale-nvolburate,
Nu m-am gândit că-n adâncul meu pietros
Stau prea mari barajele-ndurate.

Nu-ţi mai promit nimic în ceasul mort
Mă gândesc la tine şi punctez poveşti,
Pescăruşii ţipă, Osho e un fort,
De ce nu m-am gândit la ce-ţi doreşti?

1 august 2012

vrei să ucizi


vrei să ucizi  încetul cu încetul...
 probabil îţi va lua cel puţin tot atâta timp
 cât ţi-a luat să-mi invadezi celulele cu atomii tăi
un sfert de veac    
ai timp    
o capodoperă are nevoie de ceva zile    
ştii că e o artă să intri în inima unei femei  
 tu o stăpâneşti atât de bine
eu încercam umil să-ţi arăt  
poate prea umil  

capodopera este atunci când vrei să ieşi
din cordul prea larg de tine  
 eşti multiplicat în mii
îţi va fi foarte greu şi la urma urmei te vei ucide pe tine însuţi    
pe rând  
unul câte unul    
asta faci
te ucizi pe tine    
acolo eşti doar tu
câte unul pentru fiecare ceas care ne-a despărţit  
 nemilos  

nu uita să-ţi faci stocuri de ţigări  

şi nu, nu ştiu limba latină, am ştiut atunci, demult, acum am uitat tot