7 iulie 2012

extrapolare

nu te hăituiesc atunci când arunci în mine cu adevăruri care dor
nu o fac nici atunci când îmi scanezi sufletul şi-l pui într-un chenar
deşi ştii că nu-mi plac încadrările

nu am ţinut la mine o hienă ci doar am îmblânzit-o pe cea care mi-a ieşit în cale
carnea mea conţine un antidot, îl folosesc în autoapărare
hienele au o surpriză atunci când se apropie, un fel de electroşoc
nu am control asupra acestuia

ştiu doar că am o piatră vânătă învelită în foiţă de argint
deasupra vălul de mătase roşie
ţin în mână o pană de porumbel
am în păr busuioc şi beau apă neîncepută, noaptea la vatra focului
dimineaţă îmi caut sclipirile în boabe de rouă pe frunză de lotus
apoi fac înconjorul infinitului verificând prezenţa fiecărui vis
noaptea picăturile de chihlimbar îşi urmează cursul firesc în aval
vântul a zămislit lumina punând echilibru între ficţiune şi realitate

închipuirile mele sunt doar extrapolări asupra imaginilor din viitor

nu-ţi voi fura poveştile niciodată
sunt mult prea ocupată să o trăiesc pe-a mea
mă simt liberă ca florile de câmp
însetată ca un bărăgan în arşiţă

apoi trec prin faţa oglinzii şi observ doar un buchet ofilit de tandafiri roz
rămaşi să contemple trecutul în fiorduri pictate în ulei pe ţesătură de in

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu