29 iulie 2012

powerful

my father is my God
which never let me down my love
I don't know why 
I don't know if it is magic, mystic or mystery
I want to believe it is a gift
a special one

26 iulie 2012

could I?

Cum pot iubite? Îmi pare un incest
Viol asupra trupurilor pure
Între copii ce-au stăpânit acest
Meleag de arşiţă şi pietre dure

Te văd plutind în mine şi îmi pare
Că imposibilul ce săvârşim
Se va sfârşi în caldă-nsângerare
Şi nu vom şti să mai plutim

Un OZN n-ar fi de-ajuns de mare
Să-mi ia din piept calupul de beton
Ce mă apasă fără îndurare
Strivindu-mă sub coaja unui ton

Nu mă-ntreba nimic şi vino deseori
În vechile pleoape eu te strâng
De ca şi cum aş smulge mătasea unei flori
Şi mâinile mi-aş frânge fără să le frâng


23 iulie 2012

seif

sunt atâtea piedici atâtea diferenţe
de ambele părţi ale fluviilor noastre
cât nu are câmpul flori să poţi număra
însă
nu îmi doresc
să rămân singura care a ştiut ştie şi va ştii vreodată
că cifrul seifului din inima mea
se află în mâinile mintea şi inima lui
ajută-mă să-l deschizi

Anna ploii

tu floare de câmp atât de puternică să ţii în petale
lumina şi întunericul deopotrivă contopindu-le

tu floare de câmp atât de caldă să poţi aduce polii
spre sânul tău să-i transformi în fluturi stelari

tu floare de câmp parfumată curcubeie
arc peste timpul şi sufletele arse
ciulini pe care îi strângi la pieptul tău
precum o mamă care alăptează

de unde-ţi iei lumina când întunericul te apasă

de unde-ţi iei căldura când polii te sugrumă

de unde-ţi iei ploaia când pieptul tău oftează


nu-ţi voi ajunge nicicând dincolo de porţile inimii
dar sigur voi reuşi să împart din ceea ce mi-ai dăruit

20 iulie 2012

Fluturi albi

Când noaptea-şi pune pe un umăr luna
Te chem şoptit să îmi vorbeşti de stele,
Tu laşi plutind misterul între ele,
Eu picur lacrimi una câte una...

Grădina darnică-mi întinde mâna
Cu-al lor parfum mă-nvăluie acele
Regine albe, ale nopţii perle.
Se despleteşte între noi cununa;

Sunt fluturi albi ce dau viaţă nopţii,
Eu te privesc prin ochii lor şi ştiu
Că-n toate anotimpurile sorţii
N-am să ajung nicicând într-un pustiu
Oricâte ziduri ar creşte-n faţa porţii,
Atâta timp cât mi-eşti un suflet viu.

Filtrul de ţigară


De-aş fi un filtru în ţigară
Să mă adori cum sorbi un fum,
Să mă cuprinzi de ca şi cum
Aş fi un flutur, într-o seară;

Să îmi arăţi cum se mai zboară
Din zorii albi crescuţi acum,
De-aş fi un filtru de ţigară
Să mă adori cum sorbi un fum.

Din rotocoale să apară
Oranj de flori, uşor parfum
Să te învălui ca şi cum
Ai fi un dor fără să doară.

De-aş fi un filtru în ţigară!

17 iulie 2012

ceasuri oranj

 Annei, cu drag!


flori de câmp sub ploi -
poemele curg râuri
- mătăsuri oranj


te pierzi prin câmpul cu flori
te recunosc după şipotul ploii
îl porţi ca pe o eşarfă de mătase oranj
unduire
mlădierea ta e ca mângâierea adierilor
între două bătăi de inimă - o ploaie
între două tic-tac-uti - un deget pus pe răni albastre
radiezi
îmi zboară gândul spre livezi de portocali înfloriţi


ţi-am furat din florile de câmp doar sălbăticia
libertatea de a rămâne neîmblânzită
nu îmi plac ramele


poate că nu îţi înţeleg ploile
dar
se întreabă florile de ce plouă?
se întreabă câmpul însetat de unde vine ploaia?
primesc doar cu braţele deschise ceea ce li se dăruieşte
şi
cu două mâini stângi
dintr-o inimă cât ursa
mare
construiesc o scăriţă
să-mi înalţ firicelul spre tine

paşii mei se măsoară în raci şi melci
un pas de rac un pas de melc
un pas de rac un pas de melc

tu mă vezi doar atunci când racul mănâncă melcul

nu-mi fac bagajul
niciodată nu ştiu ce să pun în valiză
la ceasuri am renunţat demult

13 iulie 2012

flori de câmp


speram să înţelegi că nu toate sunt pentru şi despre tine
ţie îţi dărui doar florile de câmp şi păstrez, încă, o monedă de argint
să găsesc fântâna în care să-mi pun dorinţa
nu există posibilitatea ca astăzi să-ţi pun în palme flori de câmp
iar mâine ciulini
ar însemna că sunt nebună
şi eu sunt nebună de tine
mărăcinii dispar în prezenţa ta
dar
am primit prea multe monezi găurite, uneori îmi place să le arunc înapoi trimiţătorilor
e ca un viciu straniu, unicul
eram convinsă că ai înţeles

nu mă privi prin fereastră de ca şi cum ai privi prin vizor
nu asculta traduceri mot-a-mot
numai în mine sunt sensurile cuvintelor mele
am propriul dicţionar

am încercat să te ascult, să mă bucur de ceea ce am
într-adevăr, mai mult ca oricine
am tot
doar că atunci când privesc spre mine
simplificând existenţa
văd câmp de marăcini
arşiţa bărăganului urcându-i spre cerul prea străin

ca un coşmar de care încerc să scap
dau frâu liber gândului
singur zboară spre tine
şi
deodată câmpul e plin de flori în bătaia vântului
cu tălpile goale alerg prin roua dimineţii
la capăt copacul veşnic înflorit aşteptând

ştii de zâna aceea a cenuşăresei
nu reuşea să îşi facă nici măcar un ceai pentru sine

aseară am umblat mult pe străzi întunecate
am încercat să iau în calcul probabilitatea
că voi deveni băutoare de bere, deşi nu îmi place, e amară
şi fumătoare, deşi mă îneacă fumul

nu ştiu de ce dar am impresia că voi împietri la uşa ta
cu bagajul într-o mână
şi ceasul acesta defect în cealaltă
doar pentru că un film de scurt metraj mi se derulează la nesfârşit
îţi prind uşor o mână în mâna mea
cu cealaltă îţi trec degetele peste buze


10 iulie 2012

Rondul vântului

Cum te strecori şi treci ca vântul
Pantera mea de lung amor!
Mă porţi domol către tumultul
Învolburat ca un fior.

Ce amazoană-ţi prinde cântul
De felină răpitoare?
Cum te strecori şi treci ca vântul
Ca o apă vuitoare!

Sălbatecă, îţi fur cuvântul
Din buza ta de tigrişor,
Tu înconjori întreg pământul
Cu-arome dulci de merişor.
Cum te strecori şi treci ca vântul!

9 iulie 2012

Soarele, vântul și gerul de Vasile Alecsandri

Trei calatori fantastici cutreiera pamântul:
Soarele splendid, gerul îngrozitor si vântul.

Unul da viata, altul da moarte, aparând,
Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.

Ei întâlnesc o fata, voioasa caprioara,
Ca soarele de vie, ca vântul de usoara.

Si-i zic: "Copila draga, alege din noi trei,
De vrei sa fii mireasa, pe care tu îl vrei!"

Românca le raspunde cu o vesela zâmbire:
"Sunt sprintena ca vântul, pe dânsu-l vreau de mire!"

"Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins?
Am sa ma razbun la vara cu focul meu nestins."

"Cum? zice gerul aspru, m-ai departat pe mine?
Am sa înghet la iarna si inima din tine."

"Nu-mi pasa, mândre soare, de focu-ti arzator
Cât mi-a sufla în fata un vânt racoritor.

Nici de-al tau frig nu-mi pasa, o gerule de gheata,
 
Cât vântu-n mezul iernii nu mi-a sufla în fata."

8 iulie 2012

Val

De ce te mai caut prin stele
Când luna şopteşte-n aval?
De ce mai arunc peruzele
În vise cu singurul val?

Hai, vino şi adu-mi apusul
Sărutului meu răvăşit!
Hai, vino şi cântă-mi nespusul
Cuvântului meu copleşit!

Nu-mi spune s-aprind o făclie,
Stă jarul în pieptu-mi nestins.
Nu-mi spune că pleci în pustie,
Zăpezile nu m-au învins.

De ce nu te caut în marea
De toamne târzii şi de ploi?
De ce nu aşteaptă chemarea
Şi tristele veşti între noi?

Hai, mai vino cum ştii în amurg
Când luna te cântă-n caval!
Hai, mai vino când râuri îmi curg
Spre marea cu unicul val!

7 iulie 2012

Androgin

 "... nu am găsit nici pastila iluminării, nici a mântuirii. M-am găsit în schimb pe mine, cu propriile mele umbrişuri şi iluminişuri"



De nu ar fi lumina - umbra filistină
În contopire cu-ntunericul obscur,
Încolăcită ca Apep, dar anodină,
Numai pe sine s-ar zări jur împrejur;

Ar crede că-i atât de mare şi frumoasă
Şi-ar stăpâni cetăţile ca însuşi Seth,
S-ar aşeza pe-un tron, s-ar crede „cea aleasă”,
Doar plescăit şi morţi în cranii de Machbeth.

Ce bine că lumina încă e regină
Căci umbra, în mişcarea ei cadână,
O adiere-i sub lumina androgină
Cum se adapă ciutura dintr-o fântână.

Ce linişte-i când umbra filistină
E o cadână sub lumina androgină!

extrapolare

nu te hăituiesc atunci când arunci în mine cu adevăruri care dor
nu o fac nici atunci când îmi scanezi sufletul şi-l pui într-un chenar
deşi ştii că nu-mi plac încadrările

nu am ţinut la mine o hienă ci doar am îmblânzit-o pe cea care mi-a ieşit în cale
carnea mea conţine un antidot, îl folosesc în autoapărare
hienele au o surpriză atunci când se apropie, un fel de electroşoc
nu am control asupra acestuia

ştiu doar că am o piatră vânătă învelită în foiţă de argint
deasupra vălul de mătase roşie
ţin în mână o pană de porumbel
am în păr busuioc şi beau apă neîncepută, noaptea la vatra focului
dimineaţă îmi caut sclipirile în boabe de rouă pe frunză de lotus
apoi fac înconjorul infinitului verificând prezenţa fiecărui vis
noaptea picăturile de chihlimbar îşi urmează cursul firesc în aval
vântul a zămislit lumina punând echilibru între ficţiune şi realitate

închipuirile mele sunt doar extrapolări asupra imaginilor din viitor

nu-ţi voi fura poveştile niciodată
sunt mult prea ocupată să o trăiesc pe-a mea
mă simt liberă ca florile de câmp
însetată ca un bărăgan în arşiţă

apoi trec prin faţa oglinzii şi observ doar un buchet ofilit de tandafiri roz
rămaşi să contemple trecutul în fiorduri pictate în ulei pe ţesătură de in

5 iulie 2012

Roşu trandafir

Vii din nou târziu, pierdut ca un zefir,
O mângâiere ca mătasea ploii
Să dezveleşti uşor zăpada foii,
Să-mi aşezi în palme roşu trandafir.

Iar plec şi-mi este prea devreme pasul.
Timid clipeşti ca fluturii albaştri,
Spirale verzi sculptate-s în pilaştri,
Te uită cum se-opreşte-n loc şi ceasul,

Dispar pădurile-ntre noi şi-i tristă
O armonie-n roşul din petale
Cu alb de nor din pătura celestă.

Firave-mi ies cuvintele din zale
Şi prind a mă-ntreba dacă există
Din ochii mei spre ochii tăi o cale.