28 iunie 2012

Azi nu iubesc

Azi nu iubesc! Ce plictiseală!
Un somn uşor mi-am cumpărat,
M-am îmbrăcat în fandoseală
Şi-un evantai de apărat.

Ce cald îmi e de oboseală!
Să nu mă chemi, te-am colorat.
Azi nu iubesc!  Ce plictiseală!
Un somn uşor mi-am cumpărat.


În glas de vânt e-aeriseală
Copacii blonzi au numărat
Mii de omizi - agoniseală,
S-a ispravit Verde-mpărat.
Azi nu iubesc, de plictiseală.

26 iunie 2012

Rochia roşie – fotografie

Vezi că ţi-am luat cu împrumut rochia aceea roşie
de mătase cu decolteu generos...
ţi-am luat şi iubiţii
nu m-a ştiut nimeni, m-am rezumat la oglinda mea
rochia nu ai purtat-o, iar iubiţii i-ai părăsit mereu pentru Poezie
cred că Poezia e ca rochia: pui în ea istorii sentimentale,
prăpăstii şi înalturi,
furtuni şi răsărituri
şi... pufff
suflă un vânticel şi rămâi goală
ori te agăţi în trandafirii aceia roşii pe care ţi-i tot vâr sub nas
tu pleci şi în urma ta firul se deşiră
crezi că vin iubiţii tăi să facă ghem din firul ei?
nu, nu, nu...
ei vor sta înaintea ta holbându-se la nurii tăi
care se dezgolesc la fiecare pas...
daa... Poezia e ca ei: te priveşte doar când te dezgoleşti
şi laşi în ea mere verzi, mere roşii
trandafiri galbeni şi fluturi albaştrii,
apoi te părăseşte şi mereu vine alta, devoratoare
nu-i aşa că numai când ţâşnesc din pieptul tău cuvintele
şi le aşezi ca o gheişă la ritualul ceaiului
abia atunci simţi că ai purtat zece rochii roşii de mătase
şi te-ai iubit cu zece şeici arabi nestăviliţi?

Numai atunci poţi să fii senin - verzuie...

21 iunie 2012

dor


Închiriez veche iubire
Pân’la toamnă, într-o seară,
Ofer bonus o amintire
Din, fierbinte, fosta vară.

Nu-i vreme-n sezonul acesta
Îmi ţin sentimentele-n cui,
Nu-i timpul de dansuri şi basta,
Dar nu pot să dau orişicui.

Tu vino curând la un casting
Să ai un piept cât o mare,
N-am arme de foc pentru hunting
Am jar, scânteie şi sare.

Ca vântul s-adii peste câmpuri,
Să vii cu valsul de fluturi,
Din galbene seve de sâmburi
Pulberi de-azur să te scuturi.

Să nu-mi ţii iubirea-n acvariu!
Semnez, parafez – unison.
S-alegem o stea-n Planetariu,
Condiţii sine qua non:

O mare adâncă, departe,
Senin – verzuie şi are
Nevoie de-o inimă foarte
Cu jar, scânteie şi sare...

19 iunie 2012

Femeia mirări...

Poeme ucise ce-aşteaptă extazul
Trăind agonii în stihii fără sens;
Şi îngeri, şi demoni recheamă talazul
Când drumul cu roze arată nonsens.

Mirajul enigmei îşi duce cu dorul
Copaci de iubire din sfinte-amintiri,
Tăceri istovite, pe buze izvorul,
Spirale cu visul pierdut în plutiri.

Ce umbre albastre cătându-şi stăpânul,
El vinde, adesea, doar fum şi uitări!
Verzui începuturi le fură hapsânul
Privind peste umăr gingaşe mirări.

Carmin se dezbracă, pe câmpul cu macii
Dorinţe mocnite se mistuie-n van;
Salcâmii se pleacă şi-n râu vârcolacii
Străbat pustiindu-mi un zbor diafan.

Adesea răscoală cireşii în floare!
De ce îi răsfiră vântosul în zări?
Să ningă zănatec femeia mirare!
Să ningă albastru femeia mirări!

8 iunie 2012

Pe buze iasomii


Iubite, visul tău cel drag s-a împlinit
Când ochi în ochi dorinţa aseară ne-am privit
În noaptea de magie, plină de mister,
S-a risipit sub lună amorul efemer...

Sălbatica din mine... dusă pe câmpii
M-ai prins timid de mână, gingaşul meu shawnee;
Pe caii albi în zbor m-ai scos din matca mea
Şi ai şoptit fierbinte: „aştepţi pe cineva?”

M-ai strâns uşor spre tine, pe buze iasomii,
M-ai stăpânit cu trupul şi ai cerut copii,
Mă-mpresurai uşor sub florile de tei
Şi-atunci credeam că suntem pe cer ca nişte zmei...

Din pieptul tău ieşeau albi inorogi cuminţi,
Pe sâni flori de salcâm... „iubito, şi tu simţi?”
Ai trezit la viaţă, din trupul meu, femeia
Şi răstignit de doruri mi-ai aprins scânteia.

Pierdut în mine timpul s-a disipat fior
Şi am zburat pe aripi de munte cu-n condor,
Înlănţuiţi prin cupe de orhidee – mii
Ne-am pierdut frumoşi prin roze simfonii.

În ochii tăi luceau picuri de lumină,
Ca fulgul mă simţeam şi mă credeam divină...
Ce linişte-i la tine... pe buze iasomii,
Suntem într-o spirală: „iubite, când mai vii?”