16 ianuarie 2012

Croşetă

Mi-am păstrat în mânecă rezervă de secunde
pe care să le duc în parcul de odinioară;
ştiu că acolo coboară liniştea în suflet
şi împleteşte crochiuri de lumină,
cum firul de macrame 
se lasă tolănit de croşetă..

Acolo mă întind liană pe bordura
de care se anină în zbatere molcomă
cuvintele pierdute în clipociri leneşe;
îmi plimb degetele pe luciul apei,
legăn un picior pe coamă dantelată
şi mă las mângâiată de adierea
care mlădie salcia până la mine..

Ascult..

Liniştea de care mă agăţ se croşetează pe fire de gene 
şi arunc din colecţia de gânduri
scrumul rămas prin labirintul mult prea tocit,
în ideea că primăvara nu poate intra
primenită cu pantofii de lac în pulberi învechite..

Aşa despletită, pe firul ierbii
inundat de haosul ce curge din vene
până la buza podului ştiu că eşti la capătul lui
şi măsori timpul cu paşi mărunţi
aruncând, uneori, peste umar, cu duioasă privire,
o nostalgie, ca unic semn..

Aud..







15 ianuarie 2012

Pribegie

De ce-ai ales un drum printre aştrii goi şi reci?
De ce-mi trimiţi scrisori în plicuri goale, seci?
De ce mă laşi robită de patimi şi iubire?
De ce nu crezi în paşii ce duc spre împlinire?

Plimb degete nătânge peste imagini dragi,
Îţi mângâi buzele, lipsite de ai mei fragi,
În ochii tăi mereu văd albă - nemurirea
Şi nu-nţeleg cum faci, apari de nicăirea..

Oricât aş încerca să te alung din mine
Un imposibil gest, un gând ce te aţine:
Eşti învelişul cald al sufletului rece
Şi împietrit în ani de aşteptări pribege.

Unde să plec prin lume dacă în tine-am casă?
Pot să merg niciunde cu dorul ce m-apasă,
Cum să mai curgă râul prin stâncile pustii,
Cum să răsară luna în nopţi dacă nu vii..?